Astăzi o să vă spun câteva impresii despre romanul ,, Moara cu noroc” scris de autorul român cunoscut Ioan Slavici. Nu am găsit descrierea cărții deci voi trece direct la recenzie.

Recenzie:

În primul rând, autorul a arătat cum erau vremurile interbelice și cele comuniste la noi în țară atunci când a exista un han cu aceste nume integrat in carte. Un roman genial scris de un autor român celebru despre care știm cu toții că a fost unul dintre cei mai îndrăgiți autori din România și care a scris multe nuvele bine conturate și extrem de cunoscute la noi în țară.

Acțiunea și intriga din această carte au fost sarea și piperul care au contribuit în ceea ce privește această carte. Cartea mi-a plăcut foarte mult și punctul culminant a fost un element cheie care nu putea fi nelipsit din această carte care a fost interesantă și din punctul meu de vedere această carte ar trebui introdusă în programa școlară dar și în programa pentru Evaluarea Națională. Acțiunea, intriga și punctul culminant au fost bine gândite și realizate pe planul firului narativ. Datorită firului narativ, această carte m-a făcut să citesc și mai mult din ea decât numărul de pagini pe care le-aș fi citit inițial și au fost răsturnări de situație, care m-au făcut să îmi placă cartea.

Nota finală este de 5/5 stele. O recomand cu mare drag. Cartea o puteți găsi pe site-ul Editurii Litera, pe Libris, în Cărturești, pe Elefant.

Despre autor:

Ioan Slavici născut la data de 18 ianuarie 1848, a fost un scriitor, jurnalist și pedagog român, membru corespondent (din 1882) al Academiei Române.

Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu un „instrument de observație excelent” al mediului rural,[6] oferind în nuvelele sale poporale și în studiile sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcăminții, vorbirii și gesturilor.[7]

L-a cunoscut pe Mihai Eminescu la Viena, iar la îndemnul acestuia a debutat cu comedia Fata de birău în anul 1871. Printre cele mai importante scrieri literare ale lui Ioan Slavici se numără romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc și Pădureanca, iar memoriile sale publicate în volumul Amintiri, apărut în anul 1924, au o importanță deosebită pentru istoria literaturii române.

Redactor la Timpul în București și, mai apoi, fondator al Tribunei din Sibiu, Slavici a fost un jurnalist renumit. În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca presupus naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-ungar. Această experiență a fost reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată Închisorile mele, publicată în 1920. Istoricul Lucian Boia a constatat cu referire la Slavici că „dacă la scriitori precum Rebreanu sau Sadoveanu se constată un ușor deficit de caracter, necazurile lui Slavici se trag, s-ar putea spune, dintr-un surplus de caracter.”[8]

A debutat în literatura română ca dramaturg cu piesa Fata de birău, în anul 1871, iar un an mai târziu îi scria lui Iacob Negruzzi: Am o dispoziție deosebită pentru arta dramatică[83], iar încrezător în această dispoziție a scris pe parcursul vieții un număr apreciabil de piese, dintre care cele rămase constituie un întreg volum. Slavici nu a excelat neapărat ca dramaturg, dar prin comedia sa introduce în dramaturgia românească personaje rurale autentice și, deși, intriga și compoziția sunt mai puțin realizate, faptul este compensat prin realismul culorii locale și prin abilitatea redării scenice a idilei. Fata de birău este considerată singura sa reușită în comedie, o frumoasă nuvelă dialogată, cum o aprecia Nicolae Iorga, farmecul ei constând în dialogul de o unică autenticitate, arătând cea mai puternică și sigură străbatere în sufletele omenești, cumpănite, încete, cu multe întorsături pe loc, cu multe sucituri înțelepte …[83] Comedia aduce în literatura română lumea țăranilor transilvăneni văzuți de Slavici, fără idilismul dulceag sau romantismul tenebros al prozei epice apărute până atunci în foile ardelene.[83] Comedia Toane sau Vorbe de clacă, apărută în 1875, este o farsă fără o valoare deosebită, asemeni comediei Polipul unchiului, în care procedeele comice sunt comune, precum denominarea personajelor (Frecățel, madam Clevețică), dar dialogurile sunt naturale și limpezi, iar situațiile, firești.[38] Un an mai târziu a scris și prima dramă istorică, Bogdan Vodă, în cinci acte și scrisă în versuri albe. Deși versurile sale exprimă gânduri elevate, versul greoi dau impresia unei desfășurări lente a dramei, iar cu un erou precum Bogdan Vodă este dificil să creezi o situație culminantă care să țină respirația spectatorilor.[84] Mai târziu, în 1888, inspirat de munca sa la documentele Hurmuzachi, a scris tragedia în cinci acte Gaspar Graziani, piesă care, cu tot sprijinul lui Maiorescu și al Junimii, nu a avut succes la premieră, deoarece personajul ales nu prezintă resursele de viață necesare animării reprezentării scenice, dar poate, însă, produce emoții estetice la lectură.[85]

Acesta a murit la data de 17 august 1925 în Crucea de Jos, Județul Putna. Dar de atunci cu toții știm că operele lui Ioan Slavici erau bine structurate și bine conturate, încă de când noi eram copii.

Spor la citit! Pe curând! Îmi pare rău dacă acest articol este lung dar îmi place ce scrie Ioan Slavici pentru că eu cu aceste opere ale lui am copilărit și am vrut sa îi aduc un omagiu pentru tot ceea ce a făcut în istoria literaturii române.